POVESTEA MEA

       Aceasta este o fereastră către o lume nouă, intimă și în același timp veșnic deschisă tuturor prietenilor - indiferent dacă dincolo de această fereastră plouă, ninge sau e furtună. Pentru ca aici! nimeni nu ne poate deranja ;)

* Unul dintre romanele mele

DESPRE CE ESTE VORBA?
Ei bine, dacă vă puneți această întrebare, este bine să precizez ca sunt scriitor, asta dacă n-o știați de la mica mea descriere. Sau cel puțin asta cred eu. Los Angeles SUPERNATURALS : Hysteria este cel mai nou roman pentru adolescenți, FANTASY, Mystery&Suspense la care lucrez de ceva timp (nu foarte mult, ce-i drept).
SINOPSIS:

         Pentru Mellisa Blackthorn, vestea că era însărcinată trebuia să fie împlinirea tuturor viselor. Însă totul se va transforma într-un infern. În L.A., care a luat-o razna. Cvartetul, o organizație particulară, care s-a ocupat cu investigațiile și supravegherea bolii prietenului său,  îi dă o veste cumplită. London Myst, iubitul său neoficial, este un triangit, și, astfel, copilul din pântece, este un mutant, care va crește de opt ori mai repede și se va hrăni cu sângele ei, condamnând-o la moarte. În scurt timp, toata lumea Mellisei va fi un adevarat haos, iar nimeni nu mai pare dispus să o ajute în vreun fel, asta pentru că, încetul cu încetul, creaturile nopții și ale zilei ies la suprafață iar normalitatea va fi doar o chestiune de timp.

       Fiindcă este în stadiul de scriere, nu vă pot dezvălui mai multe, însă, povestea implică si romantismul pe care îl adorăm cu toții. Așadar, vă propun pentru  început să citiți primul capitol, și să-mi spuneți parerea voastră.  Sper să vă placă!

*copertă fictivă

UNU

Creaturile au renascut precum norii cenusii pe timp furtunos, iar normalitatea a disparut dincolo de ceea ce stiam ... firesc.

Envy Blackthorn descaleca clocotind a furie. Simtea impulsul nebunesc de a haitui pe cineva. Oricine. Numai s-o faca, pentru a-si satisface placerea nebuneasca. Nu-si amintea cand fusese ultima oara isterica, insa de data aceasta, inima ii batea mai tare, mai alarmant, zacand inlauntrul sau si asistand neputincioasa la decaderea stapanei. Insa, uneori, nici inima nu mai putea fi stapanita.



Si-a compromis virtutea!

In minte ii rasunara cuvintele crancene ale tatalui sau. Si-l imagina, distins, invesmantat in pardesiul sau cenusiu cu nasturi mari, creionati precum umbrele, aplecandu-se spre ea cu sprancenele arcuite, in forma de vale, cu nasul subtire si in vant, cu fata acviliana si barbia rotunjita - oasele reliefandu-se clar dedesubtul pielii asprite.



Nu a fost vina ei! se rastea ea, incruntandu-se, iar pielea fetei i se invinetea in pofida pudrei alb-fantomatice. A fost vina lui, nu a ei! Incheia, inainte ca furia s-o orbeasca si sa-si doreasca sa faca atat de mult rau. Uneori, chiar simtea mirosul raului ...



Se opri, tocurile sale tacanind o data pe cimentul prafuit. Degetele sale inmanusate intr-un rosu sangeriu apucara manerul din lemn, pe care-l smuci in sus, dar acesta se impotrivi. Repeta miscarea, iar sangele incepuse sa-i fiarba-n vene. Deasupra crestetului se ivea un fuior de fum, negru ca moartea. In aceasta situatie, imaginatia, invingea realitatea. Usa se deschise, cu un zgomot mic, atunci cand metalul hodorogit fu pus in miscare. Privi prudenta in jur, insa culoarul ingust era si de aceasta data pustiu. Patrunse inauntru, iar tocurile sale troncanitoare îi reaminteau ca trebuia sa respire. Trebuia. Insa pentru un vampir, nu era necesar. Daca n-o facea si-ar fi tradat identitatea. Era inconjurata de maini sculptate in relief, in marmura intunecata, iar tortele se agatau de falangele scheletice, imprastiind o lumina difuza, insa intensa, portocaliu-galbunie. N-avea prea mult timp de pierdut, asa ca iuti pasul, iar bubuitul ascutit al tocurilor o urmara ca o umbra. Cand ajunse in fata unei usi inalte, masive din lemn de nuc, pieptul sau se umfla neregulat, cu stangacie, iar ea parea nesigura, nestiind cum sa linisteasca miscarile tresaltatoare. Pe usa, zacea o placuta metalica, acolo unde, deslusi cu o caligrafie lizibila, dreapta si ferma un nume pe care nu si-l putea smulge din minte. Un nume pe care-l dispretuia, si pe care il asocia cu Diavolul insusi - Laurent Blackthorn - tatal ei.



Usa se deschise, mai inainte ca ea s-o impinga. Sau sa-si doreasca asta. Intotdeauna se intrebase cum se intampla asta, ca usa sa se deschida de la sine, exact la momentul potrivit. Mistica lumina a lumanarilor o invita inauntru. Ea pasi, pe un covor latos, de culoarea toamnei. Auzi usa inchizandu-se in spatele sau. Nu tresari, caci la asta se asteptase, intr-un fel sau altul. Isi dadu seama ca incaparea arata asemenea unei grote. Doar ca, aceasta grota, adapostea un urias semineu ce parea sa raspandeasca fiorii ghetii, candelabre inlantuite pe tavanul pietros, stinse si tainice si gravuri inmarmuritoare pe dale de piatra si marmura sculptata. Facu un pas inainte, insa ceva se agata de boleroul sau. Dadu sa traga mai tare, sa se desprinda, insa ar fi riscat sa-si zdrentuiasca vestimentatia. In jurul sau nu era nimic de care sa se agate, asta pentru ca, piesele de mobilier, care pareau desprinse din secolul saptesprezece, se aflau de-o parte si de alta a covorului dreptunghiular, rasfirate, la peste cinci metri in fata ei. Si totusi, ce o retinea?



Isi cobori privirea. Pieptul sau urca si cobora in miscari sparte, iar pielea i se zbarcise din cauza frigului patrunzator. Simti ceva urcandu-i-se pe umar si strangand-o. Erau ... Isi inclina capul, insa ochii nu-i permiteau sa vada mai mult decat o ceata diforma, neclara. Isi simtea fiecare muschi contractandu-se. Un vampir n-ar fi trait astfel de sentimente. Teama, nesiguranta si incertitudine. Ea era noua in aceasta lume intunecata si plina de mister. Din pricina trairilor aproape ca nici nu baga de seama usoara furnicare, cand acel ceva incepu sa se catere mai departe pe umarul sau golit. Isi incorda privirea, coborand-o cu nesat. De data aceasta observa. Erau degete.



-Nu trebuie sa faci asta daca nu-ti doresti, draga mea! se auzi un glas autoritar in urma sa. Degetele o stransera bine, ca si cand o cioara isi inclesta ghearele pe o creanga.



-Dar sunt silita s-o fac! raspunse ea, scuipand cuvintele, privind fix inainte.



-Nu trebuie sa fii altceva, daca nu-ti doresti, draga mea! continua pe acelasi ton, hotarat, de parca ar fi existat intr-adevar alte alegeri pe care ar fi putut sa le faca.



-Dar sunt silita ..., insista ea, fara sa-si ia privirea de la un petic de perete pietros de care se rezema, inclinata o oglinda lata cu margini aurii.



Acolo, pierzandu-si privirea se vazu pe ea, o alta Envy Blackthorn, goala pe dinauntru, insa bogata pe dinafara. Acest bolerou, din fir auriu, brodat manual cu margelute, cu o croiala lejera, purtat cu un top alb si o fusta vaporoasa, lunga, neagra si niste sandale aurii, cu toc, o faceau sa arate ca o femeie din inalta clasa. O femeie-vampir din inalta clasa, isi spuse cu ironie. Lumina lumanarilor o faceau sa straluceasca intr-un fel ... straniu, intr-un fel, pe care nu-l mai cunoscuse pana acum. Nici strangerea apriga pe care i-o oferea cel din spatele ei. Laurent Blackthorn, in al sau pardesiu cenusiu, sustinandu-i privirea prin sticla care vibra sub incordarea privirilor intortocheate. Ochii sai erau adanciti in orbite, iar cearcanele aratau cat de ... nedormit era.



-De ce m-ai chemat? intreba ea, amintindu-si de presiunea timpului. Avea alte planuri, pe care trebuia sa le puncteze in aceasta zi care incepuse cum nu se putea mai ingrozitor.



-Doar esti fata mea, sopti acesta conspirativ, nu se presupune ca trebuie sa fim o familie, accentua el, sa traim in sanul familiei? Urma o clipa de tacere. Ei? slefui acest din urma cuvant pe un ton mieros.



In schimb, Envy se intoarse pe calcaie, iar paloarea lumanarilor ii vajai prin fata ochilor.



-Daca ai de gand sa-mi vorbesti din nou despre familie, ei bine, nu ti-ai gasit momentul potrivit. Si nici persoana, conchise, prefacandu-se ca-si alunga scamele de pe haine.



Laurent Blackthorn fu trecut de o umbra, iar chipul sau se congestionase pentru o fractiune de secunda. Doar atat. Apoi, chipul sau scapa de uluire si redeveni rece.



-Nu trebuie sa - se intrerupse, cercetand-o pe Envy cu o privire surescitata. Se apleca la urechea ei, simtind-o incordandu-se. Ii facea placere, insa mai mult decat atat, era incantat de ce avea sa-i transmita. Se zvoneste ca in antologicul nostru orasel, a avut loc o noua Initiere. Si stii ce? Ard de nerabdare sa-mi cunosc seamanul. Noua familie. Noul membru al unei numeroase familii.



Lui Envy, ii repugna gandul. Nu putea permite ca Laurent, tatal sau, sa afle ca aceasta fusese initiata, ca devenise un vampir. Nu acum, cand avea atat de multe probleme, cand era ingropata pana peste cap cu ... - degetele tatalui sau se dezlipira, iar aceasta simti un soc electrizant strabatandu-i sira spinarii. Daca avea sa se afle ca era un vampir, chiar Laurent, avea s-o ingroape.



***



Mellisa isi duse mana in jos, interpretand un gest pe care nu crezuse vreodata ca avea sa-l faca atat de timpuriu. Nu era balonata, insa era umflata ca un balon. Nu, era insarcinata, iar acesta era cel mai minunat lucru posibil. I se intamplase. Oh, da, in sfarsit se intamplase.



Doar ca, ochii i se intristara, devenind aposi. Degetele sale mangaiara abdomenul care deunazi fusese plat, acum asemenea unei movile. Sperase ca langa ea sa fi fost si London. Insa Cvartetul, il tinea sub stricta observatie, iar acest lucru era imposibil. Oricat de mult ar dura, voi astepta, isi spuse ea, simtind deodata ceva inlauntrul sau. Tremura, involuntar. Ochii sai se marira, a uimire, iar mainile ii intepenira. Degetele inca zaceau chiar dedesubtul unei noi fiinte. Simti ceva, in starea sa de inconstienta fragmentata. Era sigura de ceva. Se miscarse. Copilul se miscase.



In camera, Clarice, dadu buzna, inspirand pe nerasuflate. Afisa o expresie ca de slujnic.



-Ai nevoie de ceva, Mell? intreba aceasta, muscand din fiecare cuvant.



Mellisa dadu sa spuna nu, insa toata acea stare de euforie se risipise. Era in zadar s-o alunge, asa ca spuse:



-Adu-mi un pahar de apa cu menta. Gatul mi s-a uscat mai ceva ca desertul Sahara, remarca, inghitind in sec.



Clarice incuviinta din cap, tacuta, arcuindu-si colturile rozalii ale buzelor destinse.



Ce mai asteapta? se intreba Mellisa privindu-si verisoasa topaind de pe un picior pe altul.



-Multumesc, spuse intr-o doara, iar Clarice o zbughi afara, chicotind infundat.



Aceasta se pierdu la parter, iar ea, ramase din nou singura. In fapt, nu era chair singura. In pantecele sale, se nastea copilul sau, sange din sangele sau, parte din fiinta sa. Iar acest lucru fascinant, nu mai putea fi schimbat.







Isi deschise ochii. Parca n-o mai facuse de o eternitate. O bataie cristalina in geam o trezise. In jurul sau, predomina intunericul valurit de primejdie. Isi intoarse capul, si vazu pe noptiera tava, iar pe ea astepta un pahar de apa cu menta. Intinse bratul sa-l apuce, insa o durere ascutita o facu sa si-l retraga ca arsa.



-Auch! icni ea, frecandu-l cu frenezie.



Frecandu-si antebratul ca innebunita ca si cand si-ar fi jupuit pielea, simtea cum cotul o arde din interior. Flacari fluide, se contopeau cu sangele nestavilit, imbuiband-o cu durere si caldura mistuitoare.



Era atat de cald. Atat de mistuitor. Si cand crezuse ca agonia devenea insuportabila, aceasta atingea culme placute, iat in mintea ei i se impunea ideea ca exact asa trebuia sa se intample. Sa-i fie cald, o piele incinsa, dogoritoare, parjolita pe dinauntru. Pasi si fiecare rasuflare era o teama, de a nu rani ceea ce se afla dincolo de ... ceea ce se afla in ea. Cel care o va ridica in viata, si tot cel, ce va fi ridicat la randul sau de ea, de mama lui, tanara mama, Mellisa Blackthorn.



Inca o data, fu trezita din visare de o bataie in geam. Clar si rapid. Iar acum se putea misca in pat, si orice urma de durere disparuse. Nu intelegea ce se intamplase; se rezema la a privi lung geamul. Astepta sa se intample din nou. Un geam patratos, dublat de o alta felie sticlaroasa si o muchie zdravana, decojita, maronie.



Fixa o pata de culoare in centrul ferestrei. Parea indepartata, turtita si totusi avea impresia ca este atat de aproape. Se plezni peste frunte si-si miji ochii. Nu intelegea ... Acum, pata negricioasa dansuia in fata ochilor sai, si se marea cu fiecare clipita, cu fiecare bataie de inima care se intensifica.



Apoi, pana sa-si mai spuna ceva, totul se intampla atat de rapid, incat o naucira.



Auzi geaml spargandu-se. O rafala de vant violent si rece biciuindu-i obrajii lipsiti de culoare. O umbra incetosata aflandu-se in camera ei, scrutant perimetrul si calcand pe cioburile geamului spart, care trosneau si pocneau aievea unor oase. Oasele ei, isi spuse, iar gandurile ii goneau prin mintea ca un hau. Dar haul era in fata sa. Il privea. Stia asta, era un abis intunecat, o umbra uriasa, neclara, ca un om, care tremura si se unduia precum adierea vantului, chiar acolo, la doar cativa pasi de ea.



Trase aer adanc in piept, si simti cum acolo undeva, inlauntrul pieptului sau, se ramificara niste radacini. Asta credea. Asta simtise. O impanzira si o luara in stapanire. Umbra se apropie. Cioburile sa faramau. Aerul se incalzea. Iar ea innebunea.



Si, ca si cand nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat, adormi. Cu ultima sfortare, auzi o soapta cantata, parcuragandu-i radacinile launtrice.



-Timpul ne va proportiona pe fiecare. Si pe cei mari, si pe cei mici ...



Copilul reincepu sa se miste in burta Mellisei.